Judeţul Alba – povestea se derulează mai departe…
Acum un an, împreună cu mulţi dintre dumneavoastră, am început un demers pe care l-am socotit firesc pentru devenirea naţională şi europeană a acestui petec de străvechi pământ românesc. Ne-am angajat să vă prezentăm povestea oamenilor, povestea locurilor şi povestea 
tradiţiilor deosebite din inima Transilvaniei.
Demersul nostru nu a avut nici atunci – şi nu are nici acum – alt scop decât cel de a vă face să descoperiţi perla prinsă între lanţurile Carpaţilor, un giuvaier pentru care Istoria a fost scrisă cu sânge. Acum, acest sânge se transformă într-o odă a bucuriei, într-un mesaj de bun venit adresat celor ce vor să vadă autenticitatea spiritului românesc, precum şi adevărata vitalitatea a acestui neam.
Transilvania este o destinaţie turistică de mare valoare, iar între locurile care mereu vor fi 
vizitate se numără Munţii Apuseni, se numără Valea Frumoasei, se numără minunatele mănăstiri din judeţul în formă de inimă. Inimile celor din judeţul Alba, mari inimi de români, vă invită să nu-i ocoliţi, atunci când fruntea brăzdată de cute doreşte să ofere spiritului un moment de reculegere. Ardealul, Alba şi Apusenii vă cheamă să fiţi alături de ei şi în periplul prin tumultul anului 2008. Să nu ezitaţi niciodată să cereţi găzduire pe meleagurile dintre Mureş, Târnave şi munţi, deoarece povestea pe care am început-o acum 365 de zile se deapănă în continuare, iar capitolele ei devin pe zi ce trece, datorită dumneavoastră, tot mai interesante.
Dacă în ediţiile precedente ale newsletter-ului nostru v-am obişnuit să vă prezentăm evenimente, pentru acest final de an, dorim să-i lăsăm pe alţii să vorbească despre noi. Din fericire, cei care vă vor reţine pentru câteva momente atenţia nu sunt pentru prima dată şi, cu siguranţă, nici pentru ultima dată pe teritoriul judeţului Alba. Am apelat însă la bunăvoinţa lor – dar şi la aura pe care fiecare dintre ei a purtat-o pe aceste meleaguri – pentru a vă spune cum se vede străvechea inimă a poporului român la Alba Iulia. Poate veţi fi fiind surprinşi, dar sufletul curat al ardelenilor nu este un tot unitar şi strălucitor. Nu! Aici veţi găsi părticele din sufletul fiecărui rătăcitor prin aceste locuri, deoarece acolo unde un om se simte bine îşi va lăsa mereu o părticică a fiinţei şi va lua cu el o infimă piesă a dorului de nemărginire şi a dragostei de semeni cu care a fost întâmpinat. Să dăm, deci, cuvântul, invitaţilor noştri!
Ştefan Hruşcă, învăţătorul de colinde - „Sufletul meu e mereu aici!”
„M-am bucurat pentru că, în primul rând, am reuşit să readuc poezia lui George Ţărnea în atenţie… Poetul iubirilor eterne şi care rămâne cu 
sufletul, sunt convins, cu spiritul lângă noi în scenă, dar şi lângă tot cei care vin prin această parte a ţării. Aşa că mă bucur când văd că primesc din partea publicului răspunsuri frumoase la aceste balade - „Balade speciale” - compuse de George Ţărnea în 2002.
Am venit la Alba Iulia şi pentru a intra în Catedrală - Catedrala Reîntregirii, locul unde au fost încoronaţi regii Ferdinand şi Maria. Am vrut să onorez invitaţia de a veni, de a intra în Catedrală şi de a cânta „Clopotul reîntregirii”, un cântec pe care l-am cântat cu ani în urmă, l-am făcut pe timpul Cenaclului şi întotdeauna când veneam la Alba Iulia intram în Catedrală şi îl cântam. Poate că aşa ar fi mai frumos să sărbătorim Ziua Unirii.
E frumos că mă asociază lumea cu Crăciunul, şi când vine Hruşcă zice „Domnule, vine Crăciunul”, într-adevăr. Mai ales că Ţărnea îmi spunea „învăţătorul de colinde”. Eu sunt dascăl de meserie, şi, pentru că am adus colinde în primul rând de la mine din Ieud, ele au 
fost cântate şi ştiute şi cerute în toată ţara. N-am decât să mă mândresc cu zona de unde m-am născut. Dar mă mândresc şi cu faptul că aceste colinde capătă un suflu cu totul deosebit aici, în centrul ţării, la confluenţa Mureşului cu Târnavele şi la poarta de aur a Munţilor Apuseni.
Sufletul meu este aici! Asta este important. Nu este important spaţiul unde stai. Dacă m-am mutat din Maramureş în Bucureşti şi am stat acolo o perioadă de câţiva ani, asta nu înseamnă că nu mai sunt maramureşan, sau că nu mă duc pe acasă şi vin de acasă. România e ţara în care m-am născut, acolo este spaţiul meu şi îl port cu mine peste tot… De la Alba Iulia te poţi însă dărui la toţi românii care sunt împărţiţi în toată lumea, ca şi când ai fi deodată peste peste tot”.
Mircea Vintilă despre Alba Iulia – În „Ziua de mâine” nu poţi să nu devii sentimental!
„Festivalul de muzică folk „Ziua de mâine” mi-a făcut o seară minunată, aşa cum de obicei se întâmplă în Alba Iulia, pe această scenă de 
festival, pe care eu îl consider unul din cele mai tari festivaluri din ţară.
Sunt singurul care am fost prezent la toate cele trei ediţii ale festivalului „Ziua de Mâine” şi pentru mine asta este o bucurie. Sper să mai fiu invitat şi la anul şi am să vorbesc cu cei de aici, poate vin împreună cu băieţii din trupa mea, trupa Brambura cu care cânt. Vreau să prezint aici şi spectacolul pe care l-am realizat împreună cu ei. Suntem într-o fază de lucru pentru un nou album, pentru un nou concert, un videoclip, şi dacă o să apară aşa cum ne-am propus, în primăvară sau în toamnă cel mai târziu, voi veni şi prin Alba Iulia ca să fac lansarea. Am făcut cândva două lansări de vis aici…
Mi-este drag să fiu alături de publicul de senzaţie, este bine unde este formidabil. Publicul meu simte că am o bucurie atunci când trec prin Alba Iulia. Asta se simte şi în cântece, şi prin felul meu de a le vorbi atunci când sunt pe scena de aici!”
Ada Milea - „Mi-e atât de drag publicul de Alba!”
„Publicul, mi-e atât de drag publicul de Alba, de groază ce drag mi-e! Mi-e ciudă că nu pot veni cu lucruri noi, pentru că astea implică mai mulţi oameni şi implică o poveste cap-coadă, şi nu puteam aici să zic „na, mie îmi trebuie o 
oră să mă desfăşor”.
Cu toate astea nu-mi place când mi se spune cât trebuie să cânt, jumătate de oră, 20 de minute sau… Eu niciodată nu cânt cu ceasul în faţă şi, dacă mă uit la ceas, eu nu-l văd… Timpul trece complet diferit când sunt în scenă. Mă gândesc totuşi, mereu, să nu stau ca nesimţita acolo…
În România şi aici în Ardeal se întâmplă multe lucruri bune. E foarte ciudat cum de la distanţă, distanţându-te de lucrurile astea… cum sunt cele de când făceam „Republica Mioritică”, „Absurdistan” şi tot felul de chestii care criticau, care pledau pentru schimbare, pentru mai bine - am avut o experienţă canadiană în care neducându-mă ca turistă am receptat puţin altfel lumea de acolo! E foarte bine 
după cum ştim noi de aici privind încolo, dar acum vreau să zic că prefer lumea de aici. Robotizarea de acolo, Dumnezeu de acolo – adică banul – pentru mine nu înseamnă mai nimic…
Toţi suntem fiecare. Cred foarte tare în individualităţi. Fiecare cum se simte, în momentul în care nu intervine minciuna şi nu vrem „să ne arătăm”, ci să exprimăm ceva, atunci eu cred că fiecare nu poate să exprime altceva decât e. Şi noi suntem deosebiţi toţi, diferiţi. Dar trăirile adevărate, parcă tot aici se regăsesc…
Şi de aceeaş vrea să aduc conceptul „Don Quijote” aici la Alba Iulia… Am început chestia asta în engleză cu un muzician foarte tare în Anglia, dar care a plecat de când era mic din România, Alexander Bălănescu. Spectacolul l-am făcut la Centrul de Muzică Contemporană din Oxford, Şi e un fel de spectacol nici teatru, nici muzică, un fel de concert cu personaje, şi instrumentele sunt personaje: maşina de scris e chitara electrică, sunt doi Sancho Panza – un Sancho în oglindă. Bobo de la „Fără Zahăr” face un Sancho… Cei doi Sancho reacţionează deodată sau se completează unul pe altul ca şi cum ar fi unul singur. Cu „Don Quijote” mi-ar plăcea să vin la Alba să-l vadă toată lumea…”.
Nicu Alifantis - „În existenţa mea am avut şansa întâlnirii unor oameni importanţi!”
„Am fost la Alba Iulia şi în cadrul Festivalului de Teatru şi am oferit nişte flori publicului. Atunci am vrut să facem o comemorare discretă 
Moţului Pittiş. Lumea teatrului şi-l revendică, şi pe bună dreptate, pentru că, înainte de toate, Moţul Pittiş a fost un actor şi nu un actor de rând, ci unul foarte important şi o prezenţă de marcă în lumea teatrului românesc. Asta a făcut ca organizatorii acelui festival să se gândească la acest lucru, iar mie mi s-a făcut onoarea de a fi desemnat a mă ocupa, într-un fel, de protocolul acelei întâlniri, a acelei mici comemorări care s-a înfăptuit cu prilejul Festivalului de Teatru.
Eu am avut o şansă de-a lungul existenţei mele, să întâlnesc şi să am alături oameni foarte importanţi, că au fost din lumea teatrului, că au fost din lumea muzicii, că au fost din lumea normală, civilă, cum îmi place mie să-i spun, au fost totuşi întâlniri care înseamnă enorm de mult pentru mine. Am avut de câştigat foarte mult din oricare astfel de întâlniri, una din întâlnirile pentru care-i mulţumesc lui Dumnezeu a fost şi cea cu Nichita Stănescu. Din 
păcate l-am cunoscut târziu, cu foarte puţină vreme înainte să se prăpădească, şi totul a fost de o intensitate extraordinară, lui îi plăcea ce făceam eu, eu eram disperat după ce făcea el.
Aceste întâlniri – ca la Festivalul de muzică folk - cu colegii mei sunt de mare intensitate. Aceste întâlniri, faptul că ai nişte oameni profesionişti lângă tine te obligă. Ori acest lucru înseamnă enorm de mult, pentru că permanent trebui să ţii o ştachetă ridicată. Chiar voi, aici în Alba, aveţi un muzician foarte bun, care este Silvan Stâncel, şi care ar putea să facă foarte multe lucruri, şi sunt convins că va face foarte multe lucruri. Toate aceste lucruri nu vor veni decât din adâncul fiinţei lui, dar şi din sentimentele pe care oamenii şi locurile acestea i le-au insuflat”.
Horaţiu Mălăele - „Voi veni la Alba Iulia de câte ori mă invitaţi!”
„Măscăriciul”, cu Horaţiu Mălăele şi Nicolae Urs a deschis seria de spectacole care au făcut din luna noiembrie un veritabil festival al artelor 
la Alba Iulia. „Măscăriciul” este o piesă realizată după scriitorul rus A.P. Cehov, în care Horaţiu Mălăele este şi regizor. Textul savuros este amplificat de jocul celor doi actori.
“Nu ştiu exact de câte ori am venit în judeţul Alba, în orice caz sunt pentru a doua oară cu spectacolul ăsta şi a fost foarte bine primit de fiecare dată, dar mai ales de această ultimă dată, pentru că a fost o sală mai călduroasă din toate punctele de vedere!
În urmă cu două luni „spiritul meu” a fost prezent aici ca regizor al piesei „Revizorul”. Aceasta a fost cea mai bine primită piesă în cadrul Festivalului de Teatru. Asta deoarece este o trupă excepţională, condusă de un eminent director, George Mihăiţă. Un spectacol vitregit într-un fel sau frustrat de nepăsarea unora din ţară, dar un spectacol care a fost extrem de galonat în străinătate. Faptul că am fost medaliaţi de către acei oameni confirmă încă o dată valoarea teatrului românesc, şi totodată rătăcirea lui, datorită faptului că în ţară a fost mai 
puţin apreciat sau, într-un fel, carotat. Din fericire aici, în inima ţării, nu s-a întâmplat asta şi pentru acest lucru trebuie să dau Cezarului ceea ce este al Cezarului…
O să ofer publicului din Alba toate ipostazele mele. Poate puţină lume ştie, dar tocmai am terminat o coproducţie cu francezii, un film de lung metraj care se va numi, după toate probabilităţile, „Nunta nuntă”, unde sunt numai regizor, şi un film în care joacă toţi marii noştri actori. Pentru mine a fost un privilegiu să am o echipă extraordinar de puternică în film şi părerea mea – şi ca scenarist – că va fi o producţie bună, care va fi foarte apreciată aici, la jumătatea anului viitor.
De aceea voi veni la Alba Iulia când veţi dori. De câte ori mă veţi invita aici. Mai ales că am nişte prieteni cu totul şi cu totul deosebiţi în aceste locuri!”
Dr. Barbara Deppert-Lippitz – „Un erou al culturii”
Dr. Barbara Deppert-Lippitz, proaspăt doctor honoris causa al Universităţii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, ajunsă în România ca expert 
al Camerei de Industrie şi Comerţ de la Frankfurt am Main, Germania, specialist în obiecte de patrimoniu cultural, în principal obiecte din aur, vorbeşte sincer, fără ocoliş şi fără partipriuri, despre trecutul românilor.
„Primele brăţări dacice din aur le-am văzut în anul 2001. Există deosebiri între brăţările din aur şi cele din argint. Unele dintre brăţările de argint sunt foarte asemănătoare cu cele din aur, altele însă sunt într-o formă mult mai simplificată: sunt asemănătoare, dar mult mai simple.
Am avut până acum 8 brăţări în mână. Cea de-a noua, care s-a aflat aici (în 
Expoziţia de la Muzeul Unirii), am văzut-o acum pentru prima oară. Le-am dat denumiri, le-am pus nume fiecăreia dintre aceste brăţări deoarece, cu toate că sunt atât de asemănătoare, fiecare are câte o anumită particularitate, care o face specială.
Există în primul rând deosebiri în greutatea pe care o au, fiecare piesă este lucrată cu mâna liberă, deci au particularităţi fiecare… „Mica Pariziană” a primit această denumire din întâmplare, prin intermediul unui prieten român, această piesă aflată în colecţia unui colecţionar american fiind expusă la Paris. Există şi „Mica New York-eză” de exemplu. Iar piesa care a fost găsită aici în România şi care este foarte mare am denumit-o „Românul cel Mare”, „Marele Român”. Este mai uşor să le dai nume decât să le dai numere.
Funcţia acestor spirale este foarte greu de definit. Nu se ştie sigur, însă cu siguranţă ele nu au avut funcţia de brăţări, ele nu au fost purtate niciodată, şi este posibil ca ele să fi avut o funcţie religioasă şi politică, o importanţă simbolică. Cred chiar că ele au avut o importanţă statală. 
Asemănător cu steagurile cu capul de lup. Este un motiv similar…
Dar, dacă vorbim de traficul cu astfel de obiecte ziarele nu ar trebui să scrie doar despre faptul că a fost descoperit un obiect autentic sau dacă este un fals, ci ar trebui să scrie şi „uitaţi, cineva a găsit un obiect antic, l-a predat autorităţilor sau muzeelor şi este UN EROU AL CULTURII”. Cititorii ziarelor ar trebui să fie mândri asupra faptului că există asemenea tezaure culturale în România. Cred că acest lucru este foarte important”.
Mugurii de tezaur ai României
Manifestările dedicate Zilei Naţionale a României au avut loc în întreaga ţară, nu numai la Alba Iulia. Marea Unirea a fost sărbătorită însă, ca în fiecare an, şi de românii dinafara graniţelor ţării.
Onorant pentru judeţul Alba a fost faptul că un grup de tineri pasionaţi de păstrarea tradiţiilor autentice româneşti a fost invitat chiar la Viena. Această invitaţie a simbolizat felul în care integrarea europeană a readus aproape naţiunile prietene, deşi în urmă cu nouă decenii austro-ungaria ne era vrăjmaşă.Cu acest prilej, la iniţiativa Asociaţiei româno-austriacă „Unirea” şi a Cercului de cultură din Viena, Centrul de Cultură „Augustin Bena” Alba a fost invitat să susţină un spectacol în Austria, alături de reprezentanţi din judeţele 
Cluj şi Maramureş. Judeţul din inima Transilvaniei a fost reprezentat de „Mugurii de tezaur” de la clasa de canto muzică populară a Centrului de Cultură, însoţiţi şi îndrumaţi cu drag de renumita şi talentata profesoară Leontina Fărcaş, care de ani şi ani se ocupă de perpetuarea folclorului românesc transmiţându-l cu drag multor generaţii de tineri şi copii.
În cadrul spectacolului, care s-a întins pe durata a patru ore, „Mugurii de tezaur” din Alba Iulia au stârnit ropote de aplauze, fiind admiraţi atât pentru repertoriul ales dar şi pentru pregătirea lor, ţinuta scenică şi minunăţia costumelor populare ce au oglindit toate zonele 
etnofolclorice ale judeţului. La final a vut loc lansarea primului CD al grupului intitulat „Leontina Fărcaş şi Muguri de tezaur”, CD realizat în cadrul Centrului de Cultură „Augustin Bena” Alba. La reuşita acestui turneu o contribuţie substanţială a avut-o Consiliul Judeţean Alba, care a făcut posibilă deplasarea copiilor la Viena şi care iniţiatorul unei serii de proiecte, în special în ultimul an, ce au dus nu numai la promovarea folclorului ci au susţinut şi debutul a numeroşi tineri talentaţi. Evenimentul s-a bucurat de prezenţa domnului dr. Dan Pârvulescu, consul la Viena şi, de asemeni, a fost prezentat pe larg de televiziunea naţională austriacă ORF, care a filmat şi a luat interviuri până la finalul acestei manifestări.
Toţi cei prezenţi au fost încântaţi de felul cum s-a desfăşurat programul, iar publicul austriac a fost fascinat de spectacolul oferit de români pentru români şi pentru toţi cei din marea familie europeană.