Credite foto: Rareş Tileagă
- Biserica Reformată din Aiud -
E cartea de vizită a Aiudului. Practic, oriunde ai fi în oraş sau în afara lui, o zăreşti fiindcă e cel mai semeţ punct al vechiului Strassburg. Are nu mai puţin de 64 m şi, ca orice clădire care apare pe toate vederile cu oraşul, Biserica Reformată din Aiud reprezintă oraşul. E acelaşi raport între simbol şi comunitate pe care îl vezi la Braşov (Biserica Neagră), Sibiu (Biserica Evanghelică) sau Alba Iulia (Porţile Cetăţii).
Biserica Reformată aparţine comunităţii maghiare din Aiud, lucru care se observă imediat ce te apropii de ea. Curtea e îngrijită, iarba tunsă de curând, florile şi gardul viu sunt la locul lor iar biserica - dincolo de faptul că e imensă - respiră acel aer stătut după care poţi recunoaşte cu ochii închişi interiorul unui monument în adevăratul sens. 
Practic, e cea mai valoroasă creaţie arhitecturală din Cetatea Aiudului; nu degeaba aiudenii îi mai spun şi „biserica mare”.
Construită la sfârşitul secolului XV, în gotic transilvănean, se impune în primul rând prin uriaşul turn-clopotniţă, înalt de 64 de metri. E rectangular, asemănător celui de la Biserica Reformată din Teiuş, şi îţi fură privirea mai ales datorită decoraţiunilor metalice, a ceasului, ferestrelor înguste şi meterezelor în formă de gaură de cheie răsturnată, folosite pentru arme de foc.
Cât despre urcarea în turn, pe scara în spirală… E un fel de „la limita extremă”. Lipsesc trepte de piatră şi scânduri de podea, aşa că vezi în gol, până jos; pânzele de păianjen au năpădit fiecare ungher, 
plus că e un vânt teribil. Deci, cei slabi de înger să se abţină.
Interioriul bisericii este, însă, luminos şi primitor. Conţine naos, compus dintr-o navă principală şi două laterale, şi absida altarului. În dreapta cum priveşti spre altar (deci în partea nordică), este sacristia (încăpere pentru păstrarea obiectelor de cult şi a veşmintelor preoţeşti). Interiorul a suferit de-a lungul secolelor tot felul de reparaţii, depinzând stilistic de perioada în care au fost făcute. Cele mai importante au fost în 1731 şi 1800. Prima oară, după incendierea acoperişului în timpul războiului curuţilor, vechea boltă gotică a fost înlocuită cu tavan drept. A doua oară, interiorul a fost refăcut în mare parte, adăugându-se bolta de factură barocă şi pilaştrii care separă navele laterale de cea centrală. De aceea, biserica impresionează în primul rând prin sinteza goticului cu barocul, atât la nivel structural, cât şi ornamental.
În exterior, goticul este şi mai vizibil. Zidurile se sprijină în contraforţi masivi, ferestrele ogivale (tripartite la nave; bipartite la altar şi sacristie) au decoruri traforate în piatră, specifice. Iar deasupra vechii intrări, aflată în latura de vest, se impune o fereastră în formă de rozetă mare, caracteristică aceluiaşi stil al cărui stindard era, nu-i aşa, „Dumnezeu este lumină“… De valoare arhitectonică sunt şi cele câteva clădiri anexe, între care casa parohială, construite mai recent.
Important: pentru a vizita biserica, adresează-te personalului Casei Parohiale Reformate, aflat în aceeaşi curte a cetăţii.
* * *
*
*
*
