Credite foto: Rareş Tileagă
- Biserica Evanghelică din Aiud -
Ca peste tot în Ardeal, saşii au venit la Aiud acum mai bine de opt veacuri. Nu i-au gonit apoi nici turcii, nici tătarii şi nici măcar cele două războaie mondiale. Păreau de neclinit. Şi totuşi, în doar câteva decenii după 1945, saşii s-au dus. Toată „floarea cea vestită” a Transilvaniei a plecat în occident, sătulă de aerul irespirabil al socialismului românesc. Acelaşi aer care, tot la Aiud, a zămislit sinistra închisoare şi, odată cu ea, mii de tragedii.
Dar nu vorbim acum de ororile „epocii de aur” sau de ceea ce i-a îndepărat pe saşi, ci despre câţi au rămas şi, mai ales, despre ceea ce îi reprezintă în Aiud. Sau, mai bine zis, în vechiul Strassburg am Mieresch, cum îl numeau înşişi saşii. Unu la mână, comunitatea săsească a Aiudului mai numără doar 7 suflete. 
E unul din cele mai triste bilanţuri ale aşezărilor transilvănene, motiv pentru care am ales ca galeria foto de mai jos să fie în alb-negru… Ca să nu mai spun că cei rămaşi sunt cu toţii vârstnici iar viaţa lor de acum e doar umbra palidă a ceea ce era odată. Cu toate astea, îi găseşti mai tot timpul împreună, glumind. Încurajator, într-un fel. Doi la mână, pe aceşti câţiva saşi îi reprezintă, la Aiud, un monument de valoare. E Biserica Evanghelică, chiar în cetate.
Ceea ce mai demult funcţiona doar ca şi capelă pe lângă marea biserică săsească (actuala Biserica Reformată, care a trecut în anii ‘80 sub tutela maghiarilor), azi e însăşi biserica unde saşii îşi oficiază slujbele. Uneori, însă, fiind atât de puţini, sunt nevoiţi să meargă pentru liturghie la Sebeş, aşadar în oraşe cu comunităţi săseşti mai puternice.
Dar fie şi aşa, saşii rezistă. La fel cum şi Biserica Evanghelică din Aiud durează de peste şase sute de ani, mai precis din 1333. Rezultă asta dintr-o inscripţie în latineşte, găsită pe unul din contraforţii exteriori. Vechiul edificiu, însă, a fost demolat în 1865; avea formă de navă semicirculară, plus o sacristie (încăpere specială pentru păstrarea obiectelor de cult şi a veşmintelor preoţeşti), prelungită spre vest cu un coridor. Cât despre noua biserică, cea pe care o putem vedea astăzi, construcţia sa a început abia după 1865, în acelaşi loc. Interiorul ei (spaţios şi luminos, specific goticului) e format dintr-un antreu, separat prin patru coloane simple. Restul bisericii - nava şi absida - au bolţi semicirculare. Deasupra intrării se află balconul cu orga (pneumatică, acţionată manual), realizată la Braşov în 1897, de Karl Einschenk.
Important: pentru a vizita biserica, adresează-te personalului Muzeului de Istorie, aflat în aceeaşi curte a cetăţii.
*
*
*
