Credite foto: Rareş Tileagă
- atacuri, execuţii şi represalii la Aiud -
Ştiai că Aiudul are una dintre cele mai sângeroase istorii din Ardeal? Încă din secolul XV, răscoalele, represaliile, execuţiile publice şi tortura au înroşit viaţa acestui mic burg maghiaro-săsesc. Blestem, ar spune unii. Încercări de viaţă, spun alţii. Purificatoare.
Vorbim în primul rând de sfârşitul de noiembrie al anului 1437, când răscoala ţăranilor lui Benedict Gazda, din Diod (Stremţul de azi), a fost înnăbuşită de către oastea nobilimii, trimisă de rege. Totul s-a întâmplat într-o singură zi (15 decembrie), după ce timp de două săptămâni cetatea fusese cucerită şi ocupată de răsculaţi. Context: Răscoala de la Bobâlna.
Atacuri repetate şi dure a suportat Aiudul între 1658 şi 1659, organizate fiind de către trupele otomane. Ţinta a fost populaţia Alba Iuliei, refugiată în Cetatea Aiudului de frica oştilor turco-tătare care veniseră să atace oraşul Unirii. Într-o primă fază, timp de câteva zie, locuitorii Aiudului au respins atacul, însă, după 9 septembrie 1658, cetatea a fost asediată succesiv. Incendiată şi bombardată, fortăreaţa a cedat iar asediaţii au decis să poarte tratative cu hanul, care a cerut să i se predea armele şi bijuteriile, precum şi fete pentru haremul său. Context: Războiul antiotoman purtat de Gh. Rakoczi cu Înalta Poartă.
Fiindcă un uitaseră atacurile sângeroase din 1658, aiudenii i-au primit cu rezerve pe cei 6.000 de soldaţi ai lui Gh. Rakoczi, sosiţi la Aiud în 1704. Totuşi, orăşenii intră în tabăra habsburgică dar, pentru a-şi apăra spatele, trimit un sol la Sibiu, la generalul Rabutin, comandant al armatei austrice. Scopul soliei era de a-l înştiinţa pe comandant despre faptul că au fost siliţi să lupte alături de Rakoczi. Între timp, însă, un spion de-al austriecilor a fost prins la Aiud; ca pedeapsă, căpitanul Toroczkai i-a tăiat nasul şi o ureche şi l-a trimis înapoi. Rabutin a văzut în asta vina aiudenilor, ordonând trecerea oraşului prin foc şi sabie.
Zis şi făcut. Era Duminica Floriilor (16 martie) ziua în care colonelul von Tiege a intrat cu trupele în Aiud, scoţând bărbaţii din cetate şi închizându-le pe femei în Colegiul Bethlen. A dat foc oraşului iar cei care s-au opus au fost ucişi pe loc. Au murit 200 bărbaţi şi 28 studenţi ai Colegiului, care au fost înmormântaţi pe „Kápolnai domb” (Dâmbul Capelei). În amintirea lor, în 1796, a fost ridicat „Monumentul studenţilor”. Se află în parcul oraşului, e sculptat în piatră, e cel mai vechi monument public din Aiud şi impresionează prin aspectul sobru, neoclasic (baldachin, coloane, cupolă). Mai târziu apoi (1707), în timpul aceluiaşi război, Aiudul a fost din nou devastat de către curuţi. Context: Războiul curuţilor.
25 şi 26 noiembrie 1784 rămân în istoria Aiudului pentru execuţiile înfiorătoare ale căpeteniilor răscoalei iniţiate de Horea, Cloşca şi Crişan. Atunci, 11 ţărani au fost traşi în ţeapă, frânţi cu roata sau decapitaţi de către husarii guvernatorului Transilvaniei, trimişi la Sângeorzul Trascăului (unde se aflau în acel moment răsculaţii) pentru a înnăbuşi mişcarea ţăranilor, care urmau să ajungă şi la Aiud. Dar au fost prinşi, fiind apoi aduşi la Aiud pentru execuţie. Câţiva dintre ei, însă, au murit pe drum, fiind descărcaţi morţi. Context: Răscoala lui Horea.
Totuşi, cel mai crunt episod din istoria oraşului (ca şi a multor localităţi obscure din ţară, devenite faimoase pentru închisorile lor) îl constituie perioada 1948-1964, consumat în Închisoarea Aiud. E locul unde oameni nevinovaţi au fost asasinaţi cu bestialitate de către torţionarii aparatului de stat comunist, în numele unui fals ideal al „reeducării în spirit socialist“… Zeci de personalităţi şi-au găsit sfârşitul în beciurile reci ale penitenciarului, doborâţi de tortura psihică şi, mai ales, de chinurile fizice. Ucişi, deţinuţii erau apoi aruncaţi într-o groapă comună, denumită de aiudeni „Râpa Robilor”. Azi, un monument de cruci ne aminteşte de jertfa celor întemniţaţi, printre care elite ale culturii, armatei, cultelor şi învăţământului din România. Context: Regimul Comunist Român.