Alba. Pagini de vacanţă

Credite foto: Rareş Tileagă

- Cetatea Greavilor şi Biserica Evanghelică din Gârbova -

Că saşii au plecat, se ştie. Că nu se mai întorc, cel puţin pentru câţiva ani buni, se ştie şi asta. Nu mai e nici un secret că am rămas singuri. Şi totuşi, mai nimic nu se cunoaşte despre locurile lăsate de ei în urmă. Păcat, fiindcă toate, fără excepţie, spun povestea rânduielii săseşti de altădată şi te fac să crezi că intri în altă epocă. Una mai trainică, fireşte, altfel nu ţi-ai putea explica nici nostalgia, nici regretele, nici admiraţia.

Căci dacă n-ar fi locuri ca Cetatea Greavilor sau Bazilica Romanică din Gârbova, toate sentimentele astea ar fi mofturi. Dar pentru că există, după secole de istorie tulbure, avem acum motive să le călcăm pragul şi să le cunoaştem în toată tihna lor… săsească.

În primul rând, Cetatea Greavilor (click aici pentru descrierea accesului). O găseşti în centrul Gârbovei, semeaţă ca un vârf de munte. Parcă nici nu-ţi vine a crede că un sat atât de mic, ghemuit între coline, te poate surpride cu o cetăţuie de asemenea proporţii. Şi se află acolo, în piaţa centrală, încă de la sfârşitul secolului al XIII-lea, când un greav local - adică acea persoană de rang nobiliar, cu atribuţii de judecător, aleasă dintre coloniştii saşi - a construit-o în jurul unui donjon, cu ziduri groase de 2 m. De asemenea, centura de ziduri era rectangulară, cu o lăţime de circa 37 m. Stilul romanic târziu şi condiţiile de construcţie o fac să semene destul de mult cu cetatea vecină, cea din Câlnic, ridicată în acelaşi Ev Mediu. Multe secole mai târziu, însă, în 1879, donjonul de la Gârbova a fost transformat în turnul-clopotniţă gigantic, alb, care se vede şi astăzi de la mare distanţă.

Şi totuşi, când spui Gârbova (Urwegen, pe nemţeşte), primul lucru ce-ţi vine în minte nu e cetatea, ci Turnul Slăninilor. Altceva mai faimos nu găseşti în toată comuna, şi asta fiindcă turnul cu pricina funcţiona ca un frigider natural pentru slănini şi cârnaţi. Era un străvechi obicei ca fiecare din familiile satului să şi le păstreze acolo, urmând reguli stricte. Nu de alta, dar s-ar fi produs încurcături între „mărfuri”… De fapt, sătenii le păstrau în turn ca provizii în caz de asediu, astfel că, pe lângă slănini, mai erau adăpostite şi alte alimente de bază (legume, fructe, grâne, vin). Iar acest Turn al Slăninilor nu era decât turnul de poartă al cetăţii, clădit în secolele XV-XVI, ca urmare a extinderii cetăţii şi a trecerii ei în proprietatea comunităţii.

La numai doi paşi de cetate e Biserica Evanghelică. Albă, falnică, spaţioasă şi luminoasă ca orice zidire săsească, are structura unei biserici-sală, cu elemente de gotic timpuriu, altar rococo, amvon şi orgă  barocă.

Stilistic, e asemenea bisericilor săseşti din Boz (jud. Alba) şi Cloaşterf (jud. Mureş), fiind încă o biserică activă. Adică se fac slujbe, se cântă la orgă, deşi comunitatea săsească din Gârbova e una… descurajant de restrânsă. Dar, până şi aşa, „nu te teme turmă mică”, nu?

*

*

*

*

*

*

*

*

This entry was posted on Friday, April 30th, 2010 at 6:07 pm and is filed under Lăsate de mâna Omului. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.