Credite foto: Rareş Tileagă
- Cheile Râmeţului -
Dacă tot ajungi la mănăstire, musai de ştiut că aventura nu se opreşte aici. Şi oricât ar fi de grozave, totuşi nu Cheile Mănăstirii sunt „capăt de linie”. Din contră, sunt un fel de poartă către ceea ce urmează cu adevărat. Te aşteaptă un ţinut şi mai sălbatic, şi mai ascuns, întins pe kilometri şi adâncit în pădurile de gorun, care îmbracă întreg hotarul Trascăului. Forumurile de turism îl evocă în sute de mesaje, fiindcă e unic între monumente. Da, vorbim de Cheile Râmeţului.
Cum ajungi? Rămâi pe drumul care te-a adus la mănăstirea Râmeţ şi vei vedea, de acolo, un şir magnific de piscuri. Nu sunt Cheile Râmeţului, ci ale Mănăstirii, ultimul „avanpost” prin care treci ca să ajungi la capăt. Iar capătul se vede abia după ce laşi în urmă păşunile cu căsuţe şi grajduri, cabane şi podeţe. 
Începe de acum tărâmul neîmblânzit al Cheilor Râmeţului, ale căror creste împung norii cu cei peste 1000 m altitudine. Dar mai întâi trebuie să se termine drumul şi să continui pe jos, de-a lungul râului Geoagiu, altfel nici o şansă cu maşina. Pe urmă ajungi într-o poieniţă, de unde o potecă te va duce în inima Cheilor.
Şi continui să mergi pe jos. Dar ai nevoie de bocanci buni, condiţie fizică şi niţel curaj, pentru că, pas cu pas, pătrunzi în strâmtoare, pe albia de piatră a râului Geoagiu. Şi asta doar când apa e mică, pe anotimp secetos, fiindcă intrarea în Chei, pe o lungime de 1 km, e foarte dificilă. Dacă nu, apoi fii gata să te uzi (!), portalul Cheilor putând fi străbătut doar prin apă. Totuşi, te ajută cablurile fixate de-a lungul pereţilor stâncoşi, de care trebuie să te ţii ţine ca să te căţeri şi să eviţi, astfel, apa. Fireşte, urmează şi porţiuni largi, pe unde poţi călca liniştit, dar ideea e următoarea: strecoară-te, apleacă-te, ţine-te bine şi bucură-te de efort!
Poţi urma şi poteca suspendată la 100 m înălţime, la care ajungi pe un traseu bine marcat. O laudă toţi călătorii care au încercat-o, pentru că, privite de sus, Cheile Râmeţului sunt şi mai impunătoare. De sus în jos, priveliştea acestor Chei înalte de 1189 m (Vârful Piatra) e un spectacol neastâmpărat, ca o pâlnie cu versanţi abrupţi şi golaşi, cu vârfuri ascuţite ca nişte turnuri, cu plante de stâncărie, cu fâşii înguste de creste, peşteri, precum şi grohotişuri şi blocuri de calcar. Toate îţi aduc aminte de vechea mândrie a judeţului Alba: Apusenii sunt binecuvântaţi cu cel mai carstic şi spectacular profil din Carpaţii noştri. Ai ce vedea…