Alba. Pagini de vacanţă

Credite foto: Rareş Tileagă

- comori arhitecturale la Teiuş -

Drumul de la Teiuş la mănăstirea Râmeţ e plin de capcane. Plăcute. Adică nu faci mult şi trebuie mereu să tragi pe dreapta. Secretul e simplu: peisajele sunt cu duiumul şi-ţi fac cu ochiul la tot pasul. Aşa că pur şi simplu nu te poţi abţine să faci poze. Sau fotografii, dacă te pricepi la asta. În orice caz, sunt o groază de locuri şi lucruri de văzut, iar ele încep încă din Teiuş. Admiră-le pe rând, dar neapărat să începi cu cele două comori gotice ale oraşului: Biserica Romano-Catolică şi Biserica Reformată.

Biserica Romano-Catolică. Veche de cinci secole, ea nu încetează nici acum să uimească. E una din cele mai preţioase biserici gotice din Transivania şi se mândreşte cu sculpturile sale în piatră, unice în ţară, între care altarul, amvonul şi corul. Istoricii spun că a fost ridicată imediat după anul 1442, odată cu încheierea bătăliei de la Sântimbru, la care participaseră mulţi teiuşeni. De fapt, întreaga construcţie a fost clădită în cinstea eroismului localnicilor în această luptă, ca o dedicaţie din partea Iancului de Hunedoara însuşi. Şi, tot în semn de cinstire a eroilor din Teiuş, voievodul a ordonat construirea unei cetăţi, în imediata apropiere de biserică.

Dar n-au rezistat mult nici una, nici cealaltă, fiind arse în 1603, din porunca generalului Gheorghe Basta, ca pedeapsă pentru sprijinul dat de către teiuşeni lui Iancu de Hunedoara. După incendiu, însă, cetatea nu s-a mai refăcut niciodată. Cel mult resturile zidurilor au fost refolosite pentru ridicarea, din nou, a bisericii şi a locuinţelor dimprejur. Din păcate, lăcaşul de cult, ca şi Biserica Reformată, urmau să rămână în ruină vreme de un secol, până în 1703. Era anul de graţie, fiindcă tocmai atunci se aflau în trecere, prin Teiuş, contele Apor Stefan şi soţia sa. Au observat imediat ruinele şi pustietatea acestor două comori artistice, astfel că au pus la cale un plan de restaurare. I-a costat enorm, dar a meritat, dovadă că azi le putem admira în toată splendoarea lor. De asemenea, în locul fostei fortăreţe, contele a clădit un mic castel, devenit casă parohială.

De reţinut că, la începuturile ei, biserica romano-catolică din Teiuş fusese ridicată pe seama ordinului călugărilor Paolini. Ceea ce se vede în flancul de nord al bisericii, unde e amplasat turnul-clopotniţă. Dar, pe lângă vechile urme ale mănăstirii, biserica se înfăţişează masiv, ca orice construcţie gotică în care predomină interioarele largi, înalte şi luminoase. Nu lipsesc nici sculpturile în gotic flamboaiant, între care altarul, operă care se evidenţiază mai ales prin cele trei statui (Sf. Ecaterina, Sf. Elisabeta şi Sf. Maria cu pruncul în braţe). Mai poţi vedea, în biserică, trei bucăţi de pietre de mormânt, provenind din perioada anterioară reformei. Neapărat de văzut şi statuia din faţa bisericii, aşezată între copacii încovoiaţi din curte. E o ambianţă atât de tihnită, încât n-ai mai pleca…

Biserica Reformată. Dar nu uita să ajungi şi dincolo, la biserica reformată. Vorbim acum de cel mai vechi dintre monumentele de artă din Teiuş, recunoscut pentru tranziţia remarcabilă de la stilul romanic al secolului XIII, la goticul secolului XIV.

Mărimea şi ornamentaţia sculpturală denotă însuşi trecutul glorios al localităţii, mai ales din pricina faptului că o astfel de biserică nu putea fi construită decât în oraşele mari. Mai exact, era perioada deplinei înfloriri artistice, când distrugerile inviaziei tătăreşti din 1241 au determinat promovarea arhitecturii de piatră. Totuşi, nu se poate spune cu exactitate anul în care a început construcţia.

Iniţial, era biserică romano-catolică, dar în anul 1525 a devenit reformată, în plin context de impunere a reformei în Transilvania. Luteranismul se răspândea cu repeziciune, iar saşii şi nobilii români îl acceptau în număr tot mai mare. Ceea ce a făcut necesară construirea unui mare lăcaş de cult, iar asta s-a întâmplat în epoca de importare a esteticii romanice de către ctitorii maghiari şi saşi. De fapt, construcţia a început ca romanic şi s-a finalizat gotic, exact cum s-a întâmplat în cazul Bisericii Evanghelice din Sebeş. În cazul celei din Teiuş, influenţa romanică se regăseşte în ferestrele înguste, în turnul-clopotniţă aşezat pe faţada de vest, precum şi în zidurile masive ale navei centrale.

Dar avem de-a face, mai bine zis, cu o bazilică romanică, în interpretare gotică la nivel decorativ. Dovadă stau portalul, arcul de triumf, pilaştrii, clopotniţa şi capitelurile de coloane. La fel spun şi fragmentele de pictură murală şi numele de sfinţi, descoperite lângă amvon în timpul restaurării din 1969. Şi e doar una din bisericile transilvănene care se pot lăuda cu această tranziţie stilistică.

E drept că cele două biserici din Teiuş – reformată şi greco-catolică – sunt destul de greu de găsit. Dar merită. Dacă nu pentru rafinamentul lor arhitectonic, măcar pentru faptul că sunt două piese de tezaur medieval, cum numai în Ardeal poţi vedea.

This entry was posted on Tuesday, March 31st, 2009 at 10:00 am and is filed under Lăsate de mâna Omului. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.