Credite foto: Rareş Tileagă
Mai viu, mai cald, mai bun… Poţi născoci zeci de combinaţii, cu şi despre cea mai verde lună a anului. Te bucuri copilăreşte că a venit şi, măcar un minut, laşi tot şi evadezi în gânduri de primăvară. Fiindcă peste tot - dacă ştii să priveşti - sunt semne de viaţă. Iarbă verde, arhitectură veche în bătaia soarelui, plimbări de amiază. Sigur, mulţi râd de toate astea. Îi priveşte. Dacă, însă, nu eşti printre ei, welcome… Citeşti „Pagini de vacanţă”.
Iar una din cele mai plăcute îmbinări de verdeaţă şi vechime - din câte poţi găsi în judeţul Alba - a fost, dintotdeauna, la Sebeş. Nu că ar avea o mie de parcuri sau, cine ştie, mai multe monumente de artă decât Aiudul sau Alba Iulia. Nu e cu nimic mai special, fiindcă, nu-i aşa, fiecare loc se laudă cu farmecul lui. Şi nici nu-i prea corect să compari… Dar ceea ce face ca municipiul Sebeş să merite un număr întreg al „Paginilor de vacanţă” este, cred,
armonia lui… controversată. Mai ales la început de vară. Atunci se întorc acasă studenţii şi se reumple oraşul cu sute de păreri despre cât de bine/nasol e să te întorci la Sebeş. Ia să vedem.
Ceea ce nu se prea spune despre oraşul ăsta e că se defineşte printr-o mulţime de contraste. De unde şi mulţimea de atitudini vis-à-vis de viaţa acestui burg medieval, vechi de aproape 800 de ani. În primul rând, de cum intri în Sebeş, te izbeşte furnicarul de maşini…
Contrast 1. De parcă ar fi metropolă sud-americană, orăşelul celor 30.000 de oameni asudă şi te oboseşte la fiecare claxon, pentru că cele mai importante şosele (de la Sibiu, Cluj, Arad) se unesc aici. Zilnic - fie că eşti şofer care trece prin centru, fie localnic în centru - te afli într-un ambuteiaj epuizant, ce scutură ferestrele şi înmoaie asfaltul. E şi ceea ce i-a atras Sebeşului reputaţia de cel mai aglomerat oraş din ţară. Dar să vezi şi să nu crezi…
La polul opus, la doar câţiva metri distanţă de şosea, începe cetatea. Liniştea, pe care o găseşti dincolo de ziduri şi turnuri, de parcă toată maşinăria de zgomote s-ar fi oprit de la buton. Şi nu e doar linişte, ci şi cantităţi enorme de amănunte gingaşe, de la uliţe înguste, la iederă şi muşchi, sus pe ziduri. Astfel că vei găsi, în „Alba. Pagini de vacanţă”, fotografii inedite şi texte despre Biserica Evanghelică, cetate, centrul vechi, „Cartierul Romantic”, Mănăstirea Franciscană şi multe altele.
Contrast 2. Sau, mai bine zis, „lupta 2″, atât de tare se ţin pe poziţie cele două atitudini opuse… Una e plictiseala multor locuitori. Sau blazarea, lipsa de chef, de neîntrezărire a ceea ce TV-ul numeşte „marea ieşeală”. Toate, din cauză că oraşul oferă puţin la capitolul divertisment. Nu tu teatre, cinematografe, nu tu concerte şi cluburi decente. 
Toate, bineînţeles, au impact asupra ritmului de viaţă al locuitorilor şi, mai cu seamă, asupra studenţilor sebeşeni de la Cluj şi Timişoara, care compară Sebeşul cu viaţa lor de acolo, plină de oportunităţi. Efect? Dezolarea. La antipod, însă, e starea de împăcare şi chiar de boemie, pe care o are oricine înţelege limitele Sebeşului şi simte nevoia de tihnă. Rezultat? Un chef continuu de a cunoaşte Sebeşul vechi, Sebeşul romantic, plin de frumuseţile tăcute de care vorbeam mai sus.
Şi ar mai fi atâtea de zis, atâtea contraste. Ideea e să alegi ceea ce bătrânul Sebeş poate oferi şi, pornind de aici, să vezi partea plină a paharului. Partea care ţine de istorie, cultură, timp liber, plimbări de neuitat. Pe acestea le vei găsi mai jos, deci vino!