Credite foto: Rareş Tileagă
Sunt multe nedreptăţi în viaţă şi dacă îl pui pe turist să ţi le enumere, va începe aşa: lumea e plină de locuri unde nu poţi ajunge. Fie că-i o cetate cocoţată pe stânci, unde n-ai cum să urci iarna, sau un pisc la care nu răzbeşti decât cu frânghii, parcă mereu e ceva la care căutătorul de frumos renunţă. Şi o face cu amar, ştiind că există, că e acolo pe hartă.
Dar hai să nu vorbim de splendori ascunse pe nu ştiu unde, de la care e musai să ne luăm gândul. Locurile de mai jos sunt atât de mult la îndemână, la vedere, „la drum”, încât ai toate şansele să te bucuri de ele. Indiferent de anotimp.
Dar am ales de data asta nu cascade şi munţi, ci lucruri lăsate de mâna omului. Mai precis, castele şi cetăţi, fiind singurele în care se văd cu ochiul liber rănile adânci ale trecutului. 
Cândva locuite, apoi arse, lovite, bombardate, fortăreţele judeţului au rămas în picioare. Şi palpită încă de viaţă, sub iedera verde, oricât de neînsufleţite ar părea pe lângă clădiri de sticlă şi pensiuni portocalii… Vorbim aici de adevărate monumente de artă, unele recunoscute în toată lumea pentru frumuseţea lor perfect autentică şi exemplar conservată. Ca atare, „Alba. Pagini de vacanţă” are nu doar bucuria, ci mai ales onoarea de a le promova, ca locuri care contează cel puţin în Transilvania.
Trei călătorii. Din cele aproape şapte sute de monumente istorice ale judeţului, am ales opt. Număr mic, la prima vedere, dar nu cantitatea primează când vine vorba de călătorii. De altfel, nu sunt primele opt din „Paginile de vacanţă”. De doi ani încoace, revista îţi oferă zeci de reportaje despre 
monumentele de arhitectură ale judeţului. Iar acum, numărul de aprilie al „Paginilor…” vine cu trei trasee de vizitare a celor opt cetăţi şi castele. Primul e Alba Iulia - Câlnic - Gârbova şi îţi oferă superbul tezaur săsesc al Cetăţii Medievale de la Câlnic, precum şi al Bazilicii Romanice şi al Cetăţii Medievale de la Gârbova. Ar fi apoi Alba Iulia - Petreşti - Căpâlna, care te cheamă să descoperi atât Cetatea Medievală din Petreşti, cât mai ales înălţimile verzi de la Căpâlna, unde se află Cetatea Dacică. Iar al treilea (Alba Iulia - Uioara de Sus - Cisteiu de Mureş - Sâncrai) îţi descrie fascinantele castele ungureşti Teleki, Mikes şi Bánffy.
Azi, însă, numai turiştii mai forfotesc între zidurile lor. Plus de asta, unii ar crede că-ţi trebuie multă dragoste de arhitectură, ca să-ţi placă aşa ceva. Nu chiar. Locurile de care vorbim nu te uimesc neapărat prin nu ştiu ce detalii sofisticate de construcţie arhitectonică, ci prin simplu fapt că sunt… frumoase.
Iar puterea de a admira un loc frumos ne aparţine tuturor, de la mic la mare. Pe de altă parte, 
e posibil ca unele cetăţi să mai aibă doar rămăşiţe de ziduri, multe din ele năpădite de crengi, de muşchi, de iederă. Să nu te deprime. Până şi pustietatea are tainele ei, mai ales când ascunde veacuri întregi de istorie. De istorie… prezentă. Iar pentru că primăvara de afară e tot mai verde, îţi doresc o lectură cât mai rapidă, aşa încât călătoria ta să înceapă cât mai curând.
Surse de documentare istorică pentru numărul de faţă al revistei: Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia şi Ghidul turistic al judeţului Alba, realizat de Gheorghe Anghel, Gheorghe Măhăra şi Emilia Anghel, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1982