Alba. Pagini de vacanţă

Credite foto: Mihai Lazăr

- Târgul de Fete, 2008, o marcă a Consiliului Judeţean Alba -

Duminica dimineaţa a început tot pe Muntele Găina, unde preoţii au oficiat slujba TE DEUM, spre pomenirea eroilor neamului, după care au fost depuse coroane la bustul lui Avram Iancu, amplasat pe vârf. Tot atunci, au putut fi vizitate mult-aşteptatele atracţii ale Târgului de Fete, cuprinse în expoziţiile de artă populară şi în târgul meşteşugarilor populari. A existat chiar şi o competiţie a acestora, fiind premiați pentru produsele lor etnografice.

Câteva clipe mai târziu, organizatorii şi oficialităţile au adresat tuturor un cuvânt de bun-venit, începând, apoi, spectacolul folcloric, cu capetele de afiş Ionuţ Fulea, Ilie Medrea, Grupul vocal-instrumental al Centrului Cultural „Augustin Bena” și Grupul Instrumental „Codru de România”. Au evoluat pe scenă și artiştii Căminului Cultural Vinerea, precum și cei trei tineri câștigători ai Concursului de Interpretare folclorică „Sus, sus, sus la moți în munte” de la Câmpeni. Tot în cadrul spectacolului, am putut vedea și grupurile de artiști din judeţele Cluj, Arad, Bihor şi Hunedoara.

Că lumea s-a simțit bine, s-o spună aplauzele care întârziau fiecare intrare în scenă, dar și fotografii ce roiau în jurul a te miri ce moment… În fond, asta a și fost ideea Târgului: de a aduna cât mai multă lume, în numele tradiției românești. Cât despre organizatori – Consiliul Judeţean Alba, Instituţia Prefectului Alba, Primăria şi Consiliul Local Avram Iancu, Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Alba, Centrul de Cultură „Augustin Bena” şi Uniunea Munţii Apuseni – aceștia au depus ceva eforturi pentru ca totul să meargă strună (n-au lipsit nici jandarmii, firește, prezenți în număr mare).

În fine, concluziile pot curge gârlă. Noi o spunem pe ce-a dreaptă: dacă anul acesta au putut veni, pe munte, aproape cincisprezece mii de oameni, e limpede că nu-i de glumă cu Găina. Chiar e o sărbătoare și chiar va continua!

Iar acum, o scurtă galerie foto, semnată de acelaşi Mihai Lazăr:

*

*

*

*

*

*

*

*

*

Credite foto: Mihai Lazăr

- pe Mureș, cu Pluta Dacică-

O fi lumea asta agitată, schimbătoare de la o zi la alta; or fi șosele și avioane, celulare și net; s-or fi întâmplat destule care să facă din România o țară cât de cât… modernă. Dar să nu uităm că fiecare fărâmă de apă şi de pământ duce în spinare mii de ani de istorie, cu alte câteva mii de povești despre oameni și locuri.

Una din povești este a Plutei Dacice, de acum o lună de zile. Iar fărâma de apă, plină de istorie și de secretele timpului, aparține marelui râu ce străbate sudul Ardealului. Da, e vorba de Mureș, despre care probabil nu știm decât că e un râu lung, lent și adânc. Ceea ce pare destul ca să tremuri la vederea lui, lungit în hotare ca o fâșie largă de pânză.

Dar e și altceva în spatele acestei imagini de temut, ceva ce-și are rădăcinile în trecutul străvechi al Daciei. Erau vremurile când dacii erau prietenii apelor, bucurându-se de ele prin aceea că le foloseau din plin pentru transportul alimentelor. De aici și ideea așa-numitei Plute Dacice, de care am pomenit mai sus. Totul a pornit din dragostea pentru ape și istorie a voluntarilor de la Asociația de ecologie și intervenții în caz de inundații „Petro Aqua” din Petroșani. Cu toții au pus umărul, ca acest proiect îndrăzneţ să ia formă. Şi chiar a luat.

Despre ce e vorba? Echipa de la „Petro Aqua”, împreună cu salvamontişti din Alba, Lupeni şi Hunedoara (conduşi de George Resiga), precum şi cu autorităţi ale judeţului Alba (dintre care au fost prezenţi, la eveniment, Preşedintele Consiliului Judeţean, Ion Dumitrel şi vicepreşedinţii Alin Cucui şi Sorin Bumb) s-au gândit să refacă traseul pe apă al plutelor cu care dacii transportau sare (exploatată încă de pe atunci la Ocna Mureş), fructe şi miere până pe tărâmul unde azi se află Ungaria. Făceau asta pentru a primi, în schimb, cereale. Aceasta se întâmpla acum patru, cinci mii de ani (!) şi era o obişnuinţă pentru poporul dac, care străbătea drumuri incredibil de lungi, chiar şi până la actualul Zagreb.

Azi, în 2008, a fost cam tot aşa. Îmbrăcaţi în daci, ca să fie totul ca la carte, temerarii s-au strâns în Partoş (adică în anticul Portus a vechii Dacii), la malul Mureşului (râu care era, în antichitate, cea mai importantă arteră comercială). Acolo, unde un preot a sfinţit pluta şi bucatele alese pentu drum, întocmai ca în vechime (mere, sare şi miere), pentru a porni pe apele line ale Mureşului într-un itinerar al întoarcerii în timp, care urma să îi ducă până la Szeged (anticul Partiscum), în Ungaria. Dar până să ajungă acolo, au făcut numeroase popasuri, dormind noaptea în corturi, pentru ca imediat dimineaţa următoare, la răsărit de soare, să o pornească din nou la drum… Astfel au rezistat vreme de aproape două săptămâni, în care au avut de înfruntat vreme capriocioasă, porţiuni înguste de râu şi felurite obstacole.

În Arad, însă, surprizele plăcute au curs lanţ pentru plutaşii „daci”. Întâi de toate, au fost întâmpinaţi nu doar de primarul oraşului, Gheorghe Falcă, ci mai ales de cei peste două sute de arădeni. Li s-a pregătit vin, miel la proţap, dar şi cuvinte de voie bună şi drum bun, cum bine le şade unor urmaşi de daci, cum sunt românii.

Neapărat de ţinut minte e faptul că plutaşii – aşadar autorităţile – şi-au propus ca fiecare popas să fie un prilej de a discuta cu localnicii şi cu oamenii din administraţie despre diversele probleme de mediu. În felul acesta, expediţia a avut un puternic rol ecologic, dincolo de cel pur istoric şi de sprijinire a turismului nautic.

În sfârşit, a fost o aventură unică în Europa, astfel că n-au lipsit deloc emoţia şi iscusinţa. Adică a fost ceva ce te trimitea imediat cu gândul la străbuni, la felul lor de a-şi duce viaţa pe aceleaşi meleaguri pe care azi, uneori, călcăm cu nebăgare de seamă. Plutaşii, însă, au pornit la drum cu gândul nu doar la această istorie, cât şi la Dumnezeu, pentru ca această aventură dificilă (mult mai mult decât idilică…) să fie binecuvântată. Ce mai, a fost fost frumos, a fost bine, deci fii cu ochii pe Mureş! Oricând pot apărea daci…