CASTELUL DE LA SÂNMICLĂUȘ

Privelişti bizare, excelente pentru şedinţe foto găseşti la Sânmiclăuş, acolo unde proporţiile castelului Bethlen domină împrejurimile. Sat vechi, pe un mal înalt al Târnavei Mici, Sânmiclăușul e locul unde se înalţă acest castel Bethlen, vechi monument domnesc. Cărţile de artă spun că este una din cele mai valoroase construcţii renascentiste târzii din Transilvania. Fotografiile o confirmă.

Accesul spre sat porneşte din Blaj, continuă prin satele Sâncel şi Şona, după care se desprinde un drum la stânga (DJ 107 V), care duce la Sânmiclăuş. Castelul nobiliar se află la ieşirea din sat, înspre Căpâlna de Jos, în spatele curţii unei firme private.

 Edificat de contele Bethlen Miklós în a doua jumătate a veacului al XVII-lea, conform planurilor proprii, castelul respectă principiile arhitecturii renascentiste transilvănene, păstrând, totuşi, o puternică amprentă a tradiţiei locale. Aceasta e vizibilă îndeosebi la faţada orientată spre parc, spectaculoasă prin etajarea celor două galerii de coloane. Castelul a fost dezvoltat pe două niveluri în formă de patrulater şi turnuri de colţ ce flanchează latura de nord. Pe această latură se ridică impozant şi intrarea în castel, deasupra căreia pe un fronton poate fi recunoscut blazonul princiar, precum şi ornamentaţii care pot anunţa discret primele licăriri de stil rococo. Holul interior uneşte pivniţa cu cele două etaje printr-o scară în spirală. Încăperile înalte, cu tavan executat într-o formă stelată, amintesc de rafinamentul ce definea cândva ambianţa acestui spaţiu domnesc.

Se povesteşte că, odinioară, apărat de un zid cu bastioane şi şanţ cu apă, palatul găzduia baluri fastuoase la care participau personalităţi de viţă nobilă din toate colţurile lumii. A fost reşedinţa conţilor maghiari, aici cununându-se, în 1719, fiica lui Bethlen cu baronul Kemény Zsigmond. Apoi, în 1856, castelul a ajuns în proprietatea familiei Bruckenthal, fiind restaurat şi transformat în şcoală agricolă. Pe de altă parte, se crede că cele două proprietăţi ale foştilor grofi maghiari, și anume castelele dintre Târnave (de la Cetatea de Baltă şi Sânmiclăuş), comunică printr-un tunel subteran. Din păcate, însă, nu există nici o încercare recentă de a dovedi mitul.

Acum, însă, la Sânmiclăuş nu te vei mai putea bucura de splendoarea de altădată, cu sculpturi şi fresce, cu piese scumpe de mobilier comandat la Viena, ci vei descoperi doar un castel rupt de lume, peste care uitarea şi-a pus amprenta. Pentru un timp îndelungat, în perioada regimului comunist, castelul a fost, pe rând, grădiniţă, închisoare, cantină, carmangerie şi secţie de şampanizare. Dar, dacă eşti pasionat de arhitectură sau fotografie, rezervă-ţi timp pentru vizitarea acestui splendid castel, desprins parcă din pictura flamandă, dominând tăcut panorama apelor târnăvene.